Atacul Rusiei pe frontul energiei (Spotmedia)

Cu efecte majore asupra economiilor și societăților europene. Iar pericolul cel mare este ca Rusia să înceapă atacul cel mare în această iarnă, pentru a forța statele europene să renunțe la sprijinul pentru Ucraina.

Vladimir Putin nu poate câștiga militar în acest moment, însă vrea să o facă prin presiune.

Iar „arma gazului” e arma pe care a folosit-o cel mai des în multele sale mandate. Și ce moment mai bun să intensifici ofensiva decât anotimpul rece, când presiunea naturală asupra livrărilor de energie e la cel mai înalt punct?

Mărturisesc că aș fi extrem de surprins dacă nu am vedea un „atac” serios pe frontul ăsta. Nu neapărat prin tăierea totală și/sau pe termen mediu sau lung a livrărilor de gaze, asta e o variantă dificilă chiar pentru Rusia. Ci prin manipularea livrărilor și impredictibilitate. Europenii vor trebui nu doar să se sperie de prețurile mari, ci să stea în incertitudine, gândindu-se dacă vor mai avea sau nu gaze.

În plus, mi-e teamă că nu doar iarna asta va fi dificilă din acest punct de vedere. Genul ăsta de manipulare a pieței poate și probabil o să continue mult și bine. Iar măsurile pe care trebuie să le luăm nu sunt doar pentru iarnă, ci pentru ani de-acum încolo.

România nu are cum să sară din schemă. Nu vreau să prezic prețuri mari la energie că oricum sunt mari deja. Vreau doar să spun că există riscul ăsta și e bine să fim pregătiți.

Din fericire, stăm mai bine decât alte țări la nivel de resurse.

Din nefericire, stăm foarte prost în privința modului în care consumăm/economisim energia, în care lăsăm forțele pieței să ne ajute, în care ne asigurăm surse noi de energie și în care luăm măsuri bine țintite.

Așa cum am mai spus-o, principala noastră preocupare, dacă gândim din punctul de vedere al protejării populație, ar trebui să fie eficiența energetică. Să nu aruncăm bani pe fereastră. „Cea mai ieftină energie e cea pe care nu o consumi”. Asta înseamnă că atunci când avem energie scumpă măcar să ne asigurăm că nu o pierdem prin pereți și ferestre în clădiri. Să nu o pierdem prin conductele care asigură încălzirea marilor orașe. Să nu o pierdem în procese industriale extrem de ineficiente. Din păcate, stăm foarte prost la acest capitol. Statul ar putea lua ceva măsuri până la iarnă, precum să grăbească anveloparea unor clădiri, să ajute populația să-și eficientizeze consumul (prin blocatul program Casa Eficientă Energetic, printre altele), să schimbe mai repede din conducte și să ajute companiile să-și reducă din consumul de gaze. Inclusiv prin fonduri din PNRR. Dar adevărul e că fie și un hei-rup de care administrația românească nu e în stare din cauze structurale ar ajuta, dar n-ar face minuni. Dacă însă am avea suficientă concentrare pentru domeniul ăsta încât măcar de la anul să fie prioritar, multe lucruri bune s-ar putea întâmpla. La urma urmei, „doar” vreo 50% din energie e consumată în clădiri, nu mai vorbesc de alte zone.

Statul și rolul său în asigurarea energiei. E cam mult stat în tot ce ține de energie în România. Fără a fi vreun libertarian, mi-e greu să nu văd că pe de o parte avem prea multe companii de stat sau intervenție a statului, pe de alta că statul merge pe o direcție de compensări, plafonări și alte măsuri care nu sunt doar nesustenabile din punct de vedere financiar, dar nu ajută la reducerea naturală a consumului. E adevărat, ajută la aducerea de venituri nominale la buget și ajută la aducerea de venituri pentru companiile de stat din zona energiei, pline ochi de oameni afiliați partidelor. Întrebarea naturală e ce facem pentru a permite forțelor pieței să acționeze sau, mai corect spus, cum facem să avem mai puțin stat și interes de stat pentru a ajuta la scăderea prețurilor?

Producția de energie. Principiul e destul de simplu: Ai mai multă marfă pe piață, prețul scade. Desigur că nu funcționează mereu atât de simplu, dar tot avem nevoie de marfă nouă pe piață. Aici cred că avem, de decenii, o combinație de miopie și lentoare în a face noi capacități de producție și destule interese care gravitează în jurul statului pentru a nu le avea foarte repede. De ce aceasta din urmă? Păi când atâția oameni și statul în sine beneficiază de prețuri mari la energie poate că, tacit, nu avut interesul să scadă prețurile și mai mult în perioadele în care oricum nu erau ridicate până la a afecta grav afacerile și oamenii de rând.

Citiți materialul integral AICI.