Asasinarea lentă a libertăţii ruse

Există un război împotriva democraţiei şi democraţiilor care se poartă cu mijloace militare. În estul Ucranei, în Irak şi Siria, la frontierele Indiei, împotriva Israelului.

Dar mai există şi alt război, care se duce insidios, prin manipulări lingvistice şi legislative. De pildă când, în numele libertăţii, se îngrădesc drepturile autorităţilor de a-i urmări, traduce în justiţie, condamna şi trimite după gratii pe marii corupţi. Ori când, în numele decenţei, se interzic dansul, în teocraţii de felul celor edificate de talibani ori de ayatolahii iranieni.

Uită mulţi că înaintea de a agresa Ucraina, spre a se răzbuna pe pro-europenii, pro-occidentalii şi pro-democraţii de pe Maidan şi pe revoluţia lor victorioasă, Rusia lui Putin a declanşat un război intern împotriva democraţiei proprii. Numeroase restricţii, legi şi interedicţii mutilând libertatea de exprimare şi libertatea presei au fost adoptate în ultimii 15 ani în Federaţia Rusă.

Încât regimul de la Kremlin n-a trecut de azi de ieri la masiva limitare a libertăţii artistice, de exprimare şi de presă în Rusia. Dar acest proces a continuat recent cu interdicţia utilizării în presă, mass-media, în internet, filme şi pe scene a injuriilor.

Un comitet ales pe sprânceană ar urma să decidă ce anume cade sub incidenţa legii contra epitetelor injurioase, a imprecaţiilor, a înjurăturilor, ocărilor, sudălmilor şi sictirelilor, pe care le proferează, chiar în Duma de Stat, deputaţi iubiţi de putere, precum fascistul Jirinovski. Dar care ar urma să le fie prohibite artiştilor şi suprimate din cărţi, filme, ziare şi comentarii internautice.

Evocarea acuzelor planând asupra liderei CNA şi recapitularea contraperformanţelor majorităţii din forul condus de Laura Georgescu, a modului în care unii dintre membri săi alintă, mai degrabă decât să pedepsească, televiziuni ce practică linşajul de presă, sunt edificatoare.

Ele ne pot oferi sugestii utile cu privire la modul politizat în care ar urma să fie alcătuit şi în Rusia comitetul de evaluat ipoteticele înjurături, care are ca atare toate şansele să devină unul compus din noi inchizitori.

Semnificativ e şi faptul că acest act represiv, care este legea rusă conţinând interdicţia cu pricina, reprezintă doar o mică parte dintr-un pachet legislativ mai amplu de restricţii.

Condamnat nu în ultimul rând de publicistul rus Gasan Guzeniov, acest pachet îi echivalează pe bloggeri cu jurnaliştii şi face cvasi-imposibilă de pildă întreţinerea unui blog indpendent şi neînregistrat de autorităţi.

Noile reglementări stipulează obligaţia bloggerului de a se înregistra dacă are mai mult de 3.000 de cititori pe zi. Încălcarea acestei obligaţii e pedepsită cu o pedeapsă draconică de 10.000 de euro. Or, după cum relevă Guzeniov, „e foarte lesne să le ordoni unor postaci plătiţi să creeze, prin clicuri repetate, zece mii de cititori” (fictivi) „pe zi”.

În mod evident, obscenităţile proferate în public, injuriile şi lexicul suburban sunt, ca şi calomnia, fenomene cât se poate de regretabile. Sunt deopotrivă deplorabile şi condamnabile şi n-ar trebui încurajate. Dar să amendezi lezarea noii legi cu o amendă de 5.000 de euro? Disproporţia şi neadecvarea sunt evidente.

După cum relevă acelaşi Guzeniov, injuriile, care au „importante funcţii psihologice şi sociale”, sunt extrem de răspândite în primul rând în Rusia. Ele constituie, potrivit lui, „indicatori ai sănătăţii psihice şi ai disciplinei spirituale, domenii atinse, ambele, de maladie, în Rusia”.

Dar de aici şi până la a restrânge drepturile fundamentale prin amenzi care intimidează şi ameninţă libertatea artistică şi libertatea de exprimare sau a presei, astfel încât jurnaliştii să nu mai aibă de pildă nici măcar dreptul de a-l cita pe un Vladimir Jirinovski, ar trebui să fie o cale ca de la cer la pământ. Rusia lui Putin nu pare să aibă probleme să parcurgă acest drum, la capătul căruia se va înhuma lent asasinata libertate de creaţie, de expresie, de opinie şi de presă.