Are nevoie Europa de o „economie de război”?

Sintagma „economie de război” amintește de măsuri dramatice din vremurile întunecate de altădată: Guvernele își reconfigurează întregul sistem economic și producția industrială pentru a acorda prioritate efortului de război. Comisarul european Thierry Breton a început să invoce acest concept la începutul lunii martie, pe fondul căutării unor soluții de accelerare rapidă a comenzilor guvernamentale și a producției de muniție și arme, atât pentru a aproviziona Ucraina, cât și pentru reumplerea propriilor stocuri europene de arsenale.

Comisarul pentru piața internă tocmai a vizitat mai multe unități de producție de arme din întreaga Uniune. Producătorii i s-au plâns de absența contractelor pe termen lung. În ciuda multiplelor decizii ale UE de a spori finanțarea și de a reduce barierele pentru achizițiile comune, procedurile se mișcă mult prea lent, crede Breton. „Întârzierile contravin nevoilor noastre imediate”, a declarat oficialul comunitar, într-o conferință de presă susținută pe 3 mai. „Există prin urmare – și spun acest lucru clar – necesitatea de a împinge baza industrială și de a o muta către o economie de război, dacă îmi permiteți să o spun în acești termeni”.

„Permisiunea” nu a fost acordată?

Se pare, însă, că Breton nu a consultat toate statele membre înainte de a-și fi „permis să o spună în acești termeni”. Germania poate fi printre cele mai sensibile la acest concept. Ambasadorul Berlinului la Varșovia, Thomas Bagger, a învățat pe propria piele cum arată presiunea pentru provizii de arme. Cu toate acestea, consideră neproductivă tactica lui Breton. „Nu veți avea un răspuns pozitiv la sintagma economie de război în Germania”, a transmis Bagger, cu ocazia unei conferințe desfășurate la Tallinn, în Estonia, la începutul lunii mai. „Nu este modalitatea corectă de a mobiliza efortul”.

Reacția diplomatului german nu este deloc surprinzătoare, explică pentru DW Edward Lucas, de la Centrul pentru Analiza Politicii Europene (CEPA), care ar interzice complet expresia. „Înseamnă lucruri foarte diferite în diferite țări”, punctează Lucas. „O adevărată economie de război este în cazul în care oamenii înarmați vin peste tine și îți preiau fabrica, făcând-o să producă mai multe arme. Nu cred că cineva sugerează de fapt asta” în Europa, deși, probabil, crede expertul, Rusia a făcut deja astfel de pași.

„În Germania, sintagma are ecouri ale controlului nazist asupra economiei, cu suferința colosală și sclavia din fabrici”, amintește Lucas pentru DW. „Este un pic ca și cum ai spune că trebuie să aducem ritmul la cel al unei plantații din Statele Unite. Nu este un semn de productivitate, ci o trimitere la cea mai întunecată perioadă din istoria Americii! Nu cred că rezolvi acest lucru cu sloganuri ci în jurul mesei, luând decizii dificile de reglementare financiară care facilitează rezultatul dorit”.

Mai multă comunicare, nu mai mult intervenționism

Ben Tallis, de la Consiliul German pentru Relații Externe, notează că președintele francez Emmanuel Macron a vorbit și el despre o economie de război, fără a demara acțiuni dramatice pe care aceasta le-ar presupune. „Ar implica mult control și îndrumare de stat asupra economiei. Probabil ar duce la diferite tipuri de raționalizări, ceea ce ar trimite un semnal foarte interesant populațiilor europene. Nu cred că actuala generație de politicieni din Europa de Vest este dispusă să îl transmită”.

Cu toate acestea, este nevoie de un semnal de urgență, în cazul în care UE și NATO vor ca mașinăria de fabricat armele să fie pusă în funcțiune. Este de înțeles de ce unii oficiali UE încearcă să vorbească public despre economie de război, consideră Nathalie Tocci, care conduce Institutul Italian de Afaceri Internaționale. Este nevoia de a reduce un decalaj uriaș în percepția amenințărilor la nivelul Europei, „convingând acele state membre care sunt foarte departe de linia frontului că, în loc să cheltuiască fonduri pe probleme interne - în, să zicem, Calabria - să investească în industria de apărare, pentru a trimite arme în Ucraina”. Unii susțin deja asta, „dar este nevoie de timp pentru a convinge pe toată lumea”.

În Estonia nu este nevoie de o astfel de muncă de convingere și nici de invocarea sintagmei „economie de război”, consideră ministrul Apărării, Hanno Pevkur. Țara sa a alocat deja mai mult de 1% din PIB-ul său în asistență pentru Ucraina. „Vedem amenințarea și spunem că toată lumea din Europa trebuie să ajungă să înțeleagă că Rusia este o amenințare existențială universală”, a precizat Pevkur pentru DW.

„Nu încă”

Istoricul militar Slavomir Debski, director al Institutului Polonez de Afaceri Internaționale, este de acord că este nevoie de investiții în armament dar nu și de o instituționalizare a „economiei de război”. Cel puțin „nu încă”. Mai mult, polonezul îi suspectează pe politicieni că nu știu cu adevărat ce vor să spună când folosesc expresia. „În 1942, Statele Unite au fost capabile să producă nave mari în 14 zile” în loc de doi ani, cât dura în mod normal procesul, amintește Debski, pentru DW. „Nu suntem în acea situație și nu este nevoie să introducem acest tip de regim în propriile noastre economii".

Ben Tallis sugerează că, în loc să folosească obsesiv termenul, politicienii ar trebui să înceapă să explice cetățenilor gândirea din spatele acestei „economii de război”. În fond, adaugă Tallis, care a vorbit pentru DW la conferința de la Tallinn, „Ucraina luptă pentru libertatea noastră a tuturor și nu cred că acest mesaj a ajuns pe deplin în unele părți ale Europei de Vest. Ei fac posibil ca noi să nu fim atacați. Dacă reușim să vedem așa lucrurile ar trebui să înțelegem că este într-adevăr conflictul nostru și să-l câștigăm. Este corect să pregătim mințile oamenilor pentru asta”.

Ambasadorul Germaniei în Polonia Bagger nu crede că ideea de amenințare existențială nu este încă înțeleasă de toți la aceeași dimensiune. Și argumentează: "Ideea mea este că înțelegem. Doar că istoria și geografia sunt profesori extrem de puternici și ne-au predat lecții diferite”.