Arabia Saudită, partener sau inamic?

În debutul primului său turneu în Orientul Mijlociu, preşedintele american Obama a făcut o escală la Riad, dar numai după ce a lăudat din răsputeri regimul saudit şi „înţelepciunea lui”. „America şi Arabia Saudită sunt nu doar parteneri economici”, a spus el, „ci şi strategici”. Dar dezvăluirile WikiLeaks au scos la iveală o mult mai puţin măgulitoare imagine americană a regimului saudit.

Potrivit documentelor publicate de WikiLeaks, şefa diplomaţiei americane, Hillary Clinton, îşi făcuse încă din 2009, anul ditirambicelor elogii prezidenţiale pentru regimul saudit, o imagine net mai puţin favorabilă asupra guvernanţilor de la Riad. „Este o provocare permanentă să încerci să-i convingi pe oficialii saudiţi să pună capăt finanţării, din Arabia Saudită, a terorismului”, afirma Clinton textual, într-un memorandum guvernamental. Culmea criticilor, în SUA se mai constata, în acelaşi timp, că Arabia Saudită este sursa principală de finanţare a grupărilor teroriste sunite din întreaga lume.

Aliat cu două feţe

Contradicţia dintre declaraţiile preşedintelui şi cele ale şefei propriei sale diplomaţii este tipică pentru caracterul complex al raporturilor dintre Washington şi Riad. Pentru SUA Arabia Saudită este, pe de o parte, cel mai mare furnizor de petrol şi, totodată, o contrapondere strategică, deosebit de importantă, la crescânda putere şi influenţă regională iraniană.

Pe de altă parte, Arabia Saudită reprezintă şi un bastion al celor mai detestabile tendinţe din lumea islamică. E, în speţă, o ţară a lipsei libertăţii religioase, a încălcării sistematice a drepturilor omului, a cenzurării permanente şi la sânge a presei, a violării principiului egalităţii în drepturi pentru bărbaţi şi femei.

Toate acestea decurg din ideologia oficială a statului saudit, wahabitismul, care constituie una din cele mai radicale concepţii islamiste din lume. Întrucât wahabitismul este ideologia de stat a Arabiei saudite, prea puţini experţi s-au arătat uimiţi de faptul că majoritatea atentatorilor de la 11 septembrie 2001 fuseseră saudiţi.

Regele Abdullah a încercat, ce-i drept, în ultimii ani, să introducă foarte prudente reforme. Cu toate acestea „congruenţa dintre wahabitism şi ideologia reţelei teroriste Al Qaida e destul de mare”, a declarat de pildă expertul german Guido Steinberg, specialist în terorism şi islamism al Fundaţiei pentru Ştiinţă şi Politică de la Berlin.

Potrivit lui, această congruenţă îi determină permanent, pe mulţi tineri saudiţi, „să alunece în extremism, în temeiul celor învăţate în şcolile şi universităţile din patria lor”. Totodată, „conducerea saudită refuză să admită apropierea dintre propria ideologie şi cea profesată de Al Qaida”.

Geamantanul cu bani

Un gazetar al revistei germane Der Spiegel a subliniat că varii curieri saudiţi transportă cu regularitate valize, conţinând zeci de mii de dolari, în zone din Afganistan şi Pakistan, unde intră în posesia teroriştilor din taberele de antrenament din proximitatea frontierei. La originea acestei surse de finanţare se află o reţea întreagă de aşa-zise organizaţii filantropice de care uneori se abuzează fără ştiinţa lor.

Aceleaşi cercuri au finanţat mişcările radicale islamice şi în anii 80. Partea cea mai gravă a chestiunii este că, prin intermediul internetului, reţeaua teroristă îşi procură fonduri tot mai numeroase şi de la donatori europeni, precum şi din Maghreb.

În nordul Africii se practică de pildă, la scară largă, răpirile de cetăţeni, pentru a căror răscumpărare se solicită sume imense, ce aterizează şi ele în visteria teroristă.

Autor: Khalid el Kaoutit/ Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident