Antisemitismul ameninţă libertatea în Apus

Ca şi Suedia, Norvegia se situează de ani în şir în tabăra celor mai vocali susţinători ai palestinienilor şi a celor mai neînduplecaţi critici vest-europeni ai statului evreu. Dar prospera ţară scandinavă se confruntă cu o imensă problemă. Despre ce e vorba s-a putut afla recent dintr-un documentar difuzat de televiziunea publică din Oslo.

„Fiul meu se afla în drum spre şcoală. A fost oprit de un grup de musulmani. L-au întrebat dacă e evreu. Copilul şi-a confirmat apartenenţa. L-au apucat şi-au vrut să-l spânzure. A reuşit cumva, într-un târziu, să scape din prinsoare şi a rupt-o la fugă. A ajuns acasă ţipând panicat. Atunci a început coşmarul” a relatat textual, la televiziunea norvegiană, părintele acestui copil. Care de atunci refuză să mai iasă din casă, evită aglomerările şi se simte urmărit şi persecutat.

Cazul nu e singular. Copiii celor doar 1.300 de evrei norvegieni sunt frecvent ţinta unor ameninţări cu moartea, sunt supuşi în viaţa de zi cu zi celor mai crunte şicane, în timp ce lumea din jur şi în special dascălii lor, închid ochii la toate acestea şi tac.

Documentarul a înregistrat însă şi mărturiile unor profesori care de frica elevilor musulmani din şcolile lor au ţinut să rămână anonimi. Potrivit lor, ţintuirea verbală a evreilor la stâlpul infamiei e la ordinea zilei în şcoli. Nu puţini elevi consideră că evreii ar fi atotputernici, ar controla occidentul iar Hitler ar fi de admirat pentru că a asasinat atât de mulţi dintre ei.

Subiectul documentarului norvegian, care a iscat aprinse dezbateri şi o hotărâre a oficialităţilor de a aborda ofensiv chestiunea combaterii antisemitismului în şcoli, a fost pe larg prezentat şi de radiodifuziunea publică germană.

Potrivit postului Deutschlandfunk, cu 150.000 de credincioşi, Islamul a devenit, după protestantism, a doua comunitate religioasă din Norvegia. Mulţi imigranţi şi-au importat şi prejudecăţile antievreieşti, care se află la originea mobbingului şi rasismului violent practicate în şcolile scandinave.

Or, bună parte din responsabilitatea pentru această stare de lucruri îi revine tocmai ministrului educaţiei, Kristin Halvorsen, care deţine şi funcţia de preşedinte al Partidului Socialist şi nu s-a dat în lături, în trecut, să revendice boicotarea mărfurilor israeliene.

Fiindcă e clar că înfierarea excesivă şi declaraţiile unilaterale de condamnare a statului evreu în contextul complexului conflict din Orientul Mijlociu încurajează şi cele mai gregare atitudini antisemite.

E notoriu că Norvegia nu e defel un caz singular în concertul naţiunilor scandinave şi occidentale. Cel puţin la fel de gravă este atmosfera de teamă şi intimidare care a cuprins societatea norvegiană.

O atmosferă din pricina căreia nici unul din dascălii intervievaţi de documentariştii norvegieni n-a admis să-şi decline identitatea şi să se prezinte pe micile ecrane altfel decât cu faţa mascată şi vocea alterată. Or, cât de civilizată şi cât de liberă mai poate fi, pe termen lung, o societate pe care o sugrumă frica?

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder