Alerta faţă de catastrofele naturale în atenţia ONU

Omenirea dispune azi, ca niciodată în istoria ei, de o vastă reţea de sisteme de alertă la catastrofele naturale: uragane, tornade, erupţii vulcanice, valurile ucigaşe „tsunami” pe care le declanşează cutremurele submarine.Ultimul fenomen de acest fel , petrecut la finele anului 2004, a transformat într-o adevărată hecatombă coastele paradisicace ale unor insule şi ţări din Asia de Sud-Est. Pierderea atîtor vieţi omeneşti ar fi fost evitată dacă regiunea ar fi beneficiat de un sistem de alertă care în alte zone ale Pacificului , unde fusese amplasat , şi-a dovedit eficienţa.Tocmai fiindcă mijloacele de acest fel sunt accesibile – ministrul federal de externe Frank Walter Steinmeier - a avut iniţiativa organizării unei conferinţe internaţionale consacrată aplicării largi a sistemelor de prevenire şi alertă în caz de catastrofe naturale.

Conferinţa de la Bonn, ale cărei lucrări durează trei zile, este organizată de Naţiunile Unite şi de guvernul german .Este cea de-a treia reuniune consacrată sistemelor de prevenire şi alertă a catastrofelor naturale.Deşi forţele naturii nu se supun voinţei umane, prin activităţile lor oamenii pot influenţa în bine sau în rău evoluţia anumitor fenomene.Este doar unul din motivele pentru care catastrofele naturale şi urmările lor nu trebuie acceptate ca o fatalitate, cu atît mai mult cu cît există deja suficiente sisteme de prevenire şi alertă a populaţiei.

Instituirea , punerea în funcţiune a acestor sisteme, este şi o datorie a comunităţii internaţionale ; urgiile naturii nu respectă frontierele statale. In deschiderea lucrărilor conferinţei de la Bonn, ministrul german de externe Frank Walter Steinmeier a atras atenia asupra faptului că sistemele de alertă pot funcţiona în cele mai diverse moduri, uneori fără aportul tehnologiei de vîrf , fără cheltuieli masive.De aceea, datoria noastră este de a utiliza toate mijloacele de care dispunem - atît tehnologia de vîrf cît fireşte, şi metodele puse la dispoziţie de o cunoaştere empirică acumulată în timp. Alerta şi ajutorul în caz de catastrofă reclamă solidaritate şi coperare internaţională.

Intervenţia subsecretarului general ONU pentru probleme umanitare Jan Egeland, a relevat în această ordine de idei responsabilitatea ONU în extinderea şi punerea în funcţiune a sistemelor de alertă, devreme ce premizele ştiinţifice şi tehnologice sunt date.Egeland a insistat şi asupra aspectului organizatoric al acestei misiuni.

„Trebuie să ne adresăm oamenilor care sunt ameninţaţi de catastrofe , să-i facem să înţeleagă care sunt riscurile şi să-i angajăm activ în edificarea acestor sisteme...” a declarat demnitarul Naţiunilor Unite.

Un studiu ONU relevă că înafară de temutul val ucigaş tsunami mai există şi alte urgii care se pot abate asupra oamenilor: inundaţii, secetă, cutremure,furtuni, avalanşe de noroi, alunecări de teren...Existenţa unor sisteme de alertă ar reduce considerabil pierderile de vieţi omeneşti.

Fostul preşedinte american Bill Clinton, participant la conferinţa de la Bonn, care deţine actualmente funcţia de ambasador extraordinar al ONU pentru reconstrucţia regiunilor afectate de tsunami, a subliniat caracterul imperativ al instituirii sistemelor de alertă: „Sistemele de alertă constituie cheia reducerii riscurilor, ele cruţă vieţi omeneşti şi bunuri materiale.Lumea în care trăim este dominată de o uriaşă prăpastie între cei bogaţi şi cei săraci.Ţările bogate ar economisi mult dacă ar investi în sistemele de alertă la catastrofe, în loc să finanţeze ajutoarele acordate populaţiei lovite de cataclism” a declarat fostul şef al Casei Albe.

Ulitmul, dar poate cel mai important pas care trebuie făcut în instituirea şi aplicarea sistemelor de alertă este informarea, contactul cu populaţia ameninţată. Liderii politici şi oamenii de ştiinţă au ştiut ce primejdii planează asupra oraşului New Orleans în cazul unui uragan dar cînd Katrina s-a abătut realmente asupra regiunii, a aflat-o necorespunzător pregătită.De aceea Bill Clinton a ţinut să reamintească participanţilor la conferinţă că cele mai eficiente sisteme de prevenire şi alertă au nevoie de mai mult decît de punerea în funcţiune a celor mai noi achiziţii tehnologice şi ştinţifice.Nici cele mai perfecţionate sisteme nu pot fi de folos oamenilor atunci cînd nu luăm contactul cu ei.Observaţiile din satelit, reţelele de culegere şi stocare a datelor, conferă un plus de securitate însă trebuie mult mai mult investit în training, în edificarea unor instituţii , în observaţiile la faţa locului, la nivel local şi comunal a mai afirmat Clinton.

Ultimele zile ale conferinţei de la Bonn sunt rezervate tocmai elaborării unui pachet de măsuri concrete, de criterii ştiinţifice şi reglementări valabile la nivel mondial.