Alegerile pentru Parlamentul European

Trebuie admis că este greu de realizat o campanie electorală pentru parlamentari pe care alegătorii nu-i cunosc nici măcar după nume; cu atît mai puţin după capacitatea lor de a pune ceva în mişcare. Unii mai comunicativi apar sporadic în mediile germane. Alţii, puţini, s-au făcut cunoscuţi printr-o afirmaţie menită să declanşeze un scandal. Poate fi citat în acest sens candidatul principal al social-democraţilor, Martin Schulz, care, anul trecut, emitea părerea că Silvio Berlusconi ar putea prelua într-un film rolul supraveghetorului dintr-un lagăr de concentrare nazist.

Despre faptul că Parlamentul european continuă să aibă o influenţă extrem de mică asupra politicii Uniunii se preferă să nu se vorbească. Toate partidele doresc să atragă cît mai mulţi alegători la urne. În acest scop, ei folosesc strategia de a aduce în discuţie teme care sună atît de “european”, încît lumea nu observă cît de mică urmează să fie influenţa aleşi asupra lor.

Tema nr. 1: Aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Partidele Unionale se opun în programul lor ca Turcia să devină membru cu drepturi depline al Uniunii. Ei uită să spună că, în felul acesta, au o atitudine opusă majorităţii din grupul parlamentar european din care fac parte. Dacă nu se întîmplă o minune, cei ce spun nu în această problemă vor fi şi după alegeri în minoritate. De altfel, dacă sunt sau nu iniţiate tratative cu Ancara în vederea aderării – decide Comisia Europeană şi mai ales Consiliul şefilor de stat ai ţărilor membre. UCD/UCS ar avea şanse reale de a se opune acestei aderări numai dacă ar prelua guvernarea.

Cea de-a doua temă: Referendum prin care să se decidă asupra Constituţiei Uniunii Europene. Partidele unionale, Liberalii şi Partidul Socialismului democratic (foştii comunişti) sunt pentru. La Verzi, masa membrilor spune da, conducerea spune nu. Şi nimeni nu vrea să spună lucrurilor pe nume: Decizia dacă se va ţine un referendum sau nu nu poate fi luată decît în Bundestag. Parlamentul european nu are nici o influenţă asupra acestei decizii.

Tema asupra căreia parlamentarii europeni îşi pun la lucru an de an toată forţa şi care poate într-adevăr influenţa decisiv politica Uniunii Europene este bugetul. Or, tocmai această temă este foarte slab reprezentată în programele diferitelor partide germane. În schimb, campania electorală este marcată de accente ale politicii interne. Unii politicieni nici nu ascund acest lucru. Secretarul general al UCD, Laurenz Meyer a declarat că alegerile europene sunt “o răfuială cu guvernul roşu-verde de la Berlin”. Reproşul că alegerile europene nu ar fi decît un test, un fel de sondaj de opinie, pentru guvernele naţionale este şi de data aceasta justificat.