Alegerile europene şi revanşa oligarhiei de partid

Principalul partid de guvernămînt a început prost campania pentru alegerile europene cu o polemică care îl dezavantajează vizibil. Susţinerea candidaturii Elenei Băsescu, fiica cea mică a Preşedintelui nu a făcut impresie bună şi partidul, prins pe picior greşit, a reacţionat cu timiditate. Se pare însă că, de data aceasta, partidul nu va «ceda» în faţa presiunilor «civice».

Gheorghe Flutur, investit luni alături de Vasile Blaga cu misiunea de a conduce campania pentru europene, s-a exprimat voit neglijent despre posibila candidatură a Monicăi Macovei, sugerînd că partidul nu acordă acesteia o importanţă prea mare.

Cît despre Alina Mungiu, cealaltă candidatură prestigioasă, nici nu se mai vorbeşte în PDL decît aluziv. Condiţiile puse de Alina Mungiu, care ceruse explicit partidului să renunţe la relaţiile clientelare, şi să promoveze valori dovedite au lăsat partidul fără replică.

În fine, pot fi invocate o mulţime de detalii, în aparenţă lipsite de importanţă, dar totuşi foarte semnificative.

Consilierul prezidenţial Cristian Preda, care are se pare un loc eligibil rezervat pe listele PDL, spunea deunăzi la o dezbatere la GDS că polemica legată de alternativa Alina Mungiu/Elena Băsescu nu ar fi avut loc dacă opinia publică ar fi ştiut că selecţia candidaţilor se face după criterii foarte severe, printre care activitatea politică internă nici nu este atît de relevantă. A fost un fel de a spune, aluziv, că Alina Mungiu nu este în optica partidului un candidat atît de valoros pe cît se spune.

În sfîrşit, a devenit limpede că PDL se desparte încetul cu încetul de alianţele sale «civice», ceea ce îl pune într-o situaţie dificilă. Într-adevăr, avantajul decisiv al PDL faţă de PNL a fost tocmai alianţa lui Traian Băsescu cu personalităţi macante din afara partidelor.

Despărţirea de linia civică adoptată încă din campania lui 2004 s-a produs de altfel încetul cu încetul de mai multă vreme şi se poate vedea astăzi în «filozofia» noului Cod penal, care adoptă o toleranţă maximă faţă de infracţiunile de corupţie, după modelul cultivat ani la rîndul de adversarii Monicăi Macovei.

În acest moment, puţin înainte de alegerile europene, pare destul de clar că partidul se repliază pe structurile de partid şi că este preocupat în primul rînd să ranforseze loialităţile stricte, care au fost slăbite prin alegerile în circumscripţii uninominale.

De data aceasta se va vota iarăşi o listă închisă şi este, aşadar, momentul ca oligarhiile de partid să-şi ia revanşa.