Alegerile din Japonia
10 noiembrie 2003Publicitate
O relatare de Hans Juergen Mayer, tradusă şi adaptată de Elisabeta Sturdza
Primul ministru al Japoniei, Junichiro Koizumi, s-a supus deciziei alegătorilor în alegeri anticipate. Scopul lui a fost să primească o împuternicire clară din partea electoratului pentru programul său de a demonta structurile politice şi economice închistate din Japonia.
El mai are nevoie de confirmare şi pentru a se impune împotriva adversarilor din propriul Partid liberal-democrat de guvernămînt.
Primului ministru japonez Koizumi nu i-a reuşit "marea lovitură" plănuită. O victorie clară a Partidului liberal-democrat şi o mai mare putere a adepţilor lui în interiorul acestui partid urmau să-i ofere autoritatea necesară, pentru a-şi impune politica reformatoare.
Electoratul a decis din nou ca primul loc în politica Japoniei să continue să fie deţinut de Partidul liberal democrat, în ciuda creşterii importante a Partidului democrat din opoziţie. Dar victoria este lipsită de strălucire.
Chiar şi fără glorie, Koizumi poate însă acum să încerce mai energic modificarea structurilor învechite din ţara sa. De altfel, nici nu există o alternativă la politica lui. Căci Japonia, care este încă a doua cea mai mare economie de piaţă din lume, trebuie să se schimbe radical, dacă nu vrea să rişte să cadă în urma Chinei, care creşte vertiginos.
După un deceniu de stagnare, trebuie să aibă loc un nou avînt în sistemul politic şi economic. Datoriile statului sunt încă de 160 la sută din produsul intern brut. Băncile încă mai stau pe munţi de "credite nesigure", care le blochează în acţiunea de sprijinire a investiţiilor cu perspective de viitor. La toate acestea se adaugă teama cetăţenilor, care au multe motive să procedeze foarte strîns cu banii: creşte mereu frica de şomaj şi de perspectiva unei bătrîneţi în sărăcie. Puterea de cumpărare a populaţiei este de aceea mult redusă, urmarea fiind o clară deflaţie. Koizumi este constrîns de această situaţie să poată prezenta curînd succese ale politicii sale. Partidul conservator din opoziţie este şi el decis să facă propuneri drastice.
Marea dificultatea a lui Koizumi o constituie adversarii din propriul partid. Aşa numitul "grup de beton" al Partidului liberal-democrat a făcut în aşa fel, încît 10 programe conjuncturale gigantice s-au scufundat în proiecte de infrastructură fără sens din punct de vedere economic.
Politica clientelară şi patronarea funcţiilor, precum şi corupţia sunt mărcile caracteristice ale acestei fracţiuni retrograde a partidului. Ea a ruinat faima partidului în rîndurile populaţiei.
Cuvîntul de ordine al lui Koizumi este acum: "Dacă vrei să reformezi Japonia, trebuie să reformezi mai întîi Partidul liberal-democrat". Dar există şi cealaltă latură a medaliei: Dacă premierul eşuează, eşuează şi partidul.
După decenii de supremaţie a actualului partid de guvernămînt, există acum pentru prima dată o alternativă: Partidul democrat al Japoniei, orientat de asemeni spre reforme, reprezentat de politicieni tineri, neatinşi de norul corupţiei.
Primul ministru al Japoniei, Junichiro Koizumi, s-a supus deciziei alegătorilor în alegeri anticipate. Scopul lui a fost să primească o împuternicire clară din partea electoratului pentru programul său de a demonta structurile politice şi economice închistate din Japonia.
El mai are nevoie de confirmare şi pentru a se impune împotriva adversarilor din propriul Partid liberal-democrat de guvernămînt.
Primului ministru japonez Koizumi nu i-a reuşit "marea lovitură" plănuită. O victorie clară a Partidului liberal-democrat şi o mai mare putere a adepţilor lui în interiorul acestui partid urmau să-i ofere autoritatea necesară, pentru a-şi impune politica reformatoare.
Electoratul a decis din nou ca primul loc în politica Japoniei să continue să fie deţinut de Partidul liberal democrat, în ciuda creşterii importante a Partidului democrat din opoziţie. Dar victoria este lipsită de strălucire.
Chiar şi fără glorie, Koizumi poate însă acum să încerce mai energic modificarea structurilor învechite din ţara sa. De altfel, nici nu există o alternativă la politica lui. Căci Japonia, care este încă a doua cea mai mare economie de piaţă din lume, trebuie să se schimbe radical, dacă nu vrea să rişte să cadă în urma Chinei, care creşte vertiginos.
După un deceniu de stagnare, trebuie să aibă loc un nou avînt în sistemul politic şi economic. Datoriile statului sunt încă de 160 la sută din produsul intern brut. Băncile încă mai stau pe munţi de "credite nesigure", care le blochează în acţiunea de sprijinire a investiţiilor cu perspective de viitor. La toate acestea se adaugă teama cetăţenilor, care au multe motive să procedeze foarte strîns cu banii: creşte mereu frica de şomaj şi de perspectiva unei bătrîneţi în sărăcie. Puterea de cumpărare a populaţiei este de aceea mult redusă, urmarea fiind o clară deflaţie. Koizumi este constrîns de această situaţie să poată prezenta curînd succese ale politicii sale. Partidul conservator din opoziţie este şi el decis să facă propuneri drastice.
Marea dificultatea a lui Koizumi o constituie adversarii din propriul partid. Aşa numitul "grup de beton" al Partidului liberal-democrat a făcut în aşa fel, încît 10 programe conjuncturale gigantice s-au scufundat în proiecte de infrastructură fără sens din punct de vedere economic.
Politica clientelară şi patronarea funcţiilor, precum şi corupţia sunt mărcile caracteristice ale acestei fracţiuni retrograde a partidului. Ea a ruinat faima partidului în rîndurile populaţiei.
Cuvîntul de ordine al lui Koizumi este acum: "Dacă vrei să reformezi Japonia, trebuie să reformezi mai întîi Partidul liberal-democrat". Dar există şi cealaltă latură a medaliei: Dacă premierul eşuează, eşuează şi partidul.
După decenii de supremaţie a actualului partid de guvernămînt, există acum pentru prima dată o alternativă: Partidul democrat al Japoniei, orientat de asemeni spre reforme, reprezentat de politicieni tineri, neatinşi de norul corupţiei.
Publicitate