Alegeri europene între stînga şi dreapta

Ideea principală a acestei campanii (care va începe oficial în 8 mai) ar fi că România ar avea mai mult de cîştigat dacă în Parlamentul European ar fi o majoritate de stînga.

Mircea Geoană a argumentat că grupul socialiştilor europeni a fost mereu mult mai receptiv la subiectele care îi privesc direct pe cetăţenii români sau România în ansamblu.

Cum va răspunde PDL rămîne de văzut, dar este de remarcat deocamdată că, într-adevăr, la nivel european dificultăţile specific româneşti par mai vizibile dinspre stînga.

Cel mai bun exemplu, dar nu singurul, este ambianţa nefavorabilă creată în diferite ţări ale Europei occidentale în jurul afluxului masiv de români.

Unele ţări au stabilit de la început restricţii pe piaţa muncii, altele, precum cele scandinave, au explicat, cu aluzie trasparentă la migraţia romilor că «cerşitul nu reprezintă o muncă», dar în acest context dificil socialiştii şi liberalii au adoptat un discurs mai îngăduitor decît dreapta conservatoare.

Parlamentul European a votat la un moment dat o rezoluţie împotriva discriminării romilor, la iniţiativa grupului socialist, şi cu adresă precisă la Guvernul Berlsuconi.

În fine, stînga este mereu mult mai sensibilă la ideea de discrimare şi mai pregătită să reacţioneze, or, românii care pleacă prin Europa în condiţii precare sînt adesea expuşi unor situaţii dificile.

Ca să înţelegem ecuaţia europeană ar trebui să adăugăm că ALDE, grupul liberalilor şi democraţilor europeni, se aliniază la stînga şi votează cel mai adesea alături de socialişti.

Liberalii au fost cei mai activi în a combate restricţiile de pe piaţa muncii, or, cel puţin pînă la decanşarea crizei economice, nu a existat un alt subiect european mai interesant pentru cetăţenii români.

Un fapt cert este că PDL a fost si va fi pus în situaţii mai puţin confortabile în grupul PPE din cauză că preocupările strict româneşti şi cele europene se pot articula mai greu în tabăra dreptei. Am văzut că deputaţii români din acest grup au luat poziţii împotriva discriminării românilor, dar poziţia lor a rămas oarecum izolată.

În general însă, din cauze care ţin de istoria socială, politicienii de dreapta din România reuşesc mai greu ori să vorbească la unison cu colegii lor europeni din grupurile conservatoare. O cauză importantă este, desigur, şi cvasi-absenţa creştin-democraţiei din politica românească.

În acest context, PDL va avea o campanie dificilă şi se va strădui probabil să disocieze cît mai mult preocupările «româneşti» de cele europene, aşa cum a dat de înţeles Traian Ungureanu (ocupantul locului al treilea pe lista PDL), care a spus astăzi în cadrul unei dezbateri preelectorale că «patriotismul» este, în context european, o prejudecată şi o atitudine neadecvată.

Autor: H.P.-Dw Bucureşti

Editor: Ovidiu Suciu