Alegeri dramatice la vârful PE

Adesea, sala de plen de la Strasbourg rămâne goală când eurodeputaţii se lansează în dezbateri de rutină. Marţi însă sala va fi plină, fiindcă orice vot contează. Alegerea noului preşedinte al Parlamentului European este aşteptată cu înfrigurare. Pentru prima dată după decenii, rezultatul votului nu a fost stabilit dinainte în spatele scenei şi nu se ştie cine va prelua cea mai înaltă funcţie a legislativului comunitar. Până acum, cele mai mari grupuri ale Parlamentului, conservatorii şi socialiştii, s-au înţeles de fiecare dată asupra unui candidat comun. Dar marţi, 17.01, succesorul lui Martin Schulz (social-democrat) va fi decis printr-un vot veritabil. În cursă s-au înscris şapte candidaţi, câte unul pentru fiecare grup parlamentar. Iar rezultatul este cu totul imprevizibil, susţine demoscopul Doru Frantescu, membru al organizaţiei "Votewatch". În studiul pe care l-a întocmit, cele mai mari şanse pare să le aibă Antonio Tajani, candidatul conservatorilor.

Dar factorul neprevăzut joacă un rol însemnat. Toţi candidaţii au nevoie de voturi din celelalte grupuri parlamentare pentru a câştiga. De aceea, marţi va fi nevoie de alcătuirea unor coaliţii. Intrigile şi trădările nu pot fi excluse. Gianni Pitella, candidatul socialiştilor, este însă de părere că alegerea demonstrează o evoluţie pozitivă. Pentru DW, el a declarat: "Votul fără o înţelegere preliminară este un lucru nemaipomenit. La final, după patru tururi de vot, câştigă cel care a obţinut cele mai multe voturi, indiferent că sunt unul sau sunt zece în plus. Asta da democraţie!"

Mulţi eurodeputaţi au fost surprinşi să afle că socialiştii şi conservatorii au pus capăt marii coaliţii informale din PE. Acea coaliţie a asigurat o funcţionare lipsită de fricţiuni a activităţii legislative şi o bună colaborare cu cealaltă cameră legiuitoare. Consiliul de Miniştri, în care sunt reprezentate guvernele naţionale, trebuie şi el să aprobe legile, la fel ca şi Parlamentul European. Iar Comisia Europeană propune textele de lege. Toate cele trei organe europene s-au înţeles adesea în trecut în spatele uşilor închise asupra soluţiilor de compromis. Iar Martin Schulz era perceput ca un maestru al acestor jocuri de culise. Astfel, adoptarea legilor a putut fi accelerată. Dar numeroase grupuri parlamentare mai mici s-au simţit ignorate. Gianni Pitella promite în context că lucrurile se vor schimba.

"Doresc să devin preşedinte al Parlamentului European, un preşedinte al tuturor grupurilor şi tuturor deputaţilor", a subliniat el pentru DW. Rivalul său, conservatorul Antonio Tajani, este pentru continuarea marii coaliţii de până acum şi a înţelegerilor de culise, a explicat laburistul.

În fapt, principalele două grupuri parlamentare s-au înţeles în urmă cu doi ani şi jumătate, împreună cu liberalii, ca succesorul social-democratului Martin Schulz în funcţia de preşedinte al PE să fie un conservator. Dar acum, atât socialiştii, cât şi liberalii nu vor să mai audă nimic de această înţelegere. Şeful grupului conservator, Manfred Weber, a înfierat public această "trădare". Dar socialiştii justifică denunţarea marii coaliţii prin faptul că la conducerea celorlalte două instituţii de la vârful UE, Comisia şi Consiliul, se află politicieni conservatori. De aceea, laburiştii susţin că au dreptul măcar la preşedinţia Parlamentului.

Candidatul liberal Guy Verhofstadt a considerat că are şanse să câştige el de pe urma conflictului dintre principalele două grupuri parlamentare. Astfel, Verhofstadt a încercat să atragă de partea sa mişcarea populistă italiană "Cinci Stele". Dar acei eurosceptici nu au numitor comun cu liberalii, astfel că Verhofstadt a trebuit să revină asupra alianţei electorale cu mişcarea condusă de Beppe Grillo. Se pare că ambiţiosul belgian va avea de suferit de pe urma acestui eşec, fiindcă liberalii vor să-l alunge de la conducerea grupului parlamentar propriu. Cât priveşte cele "Cinci Stele", acestea s-au reîntors în grupul adversarilor radicali ai UE. Liderul lor este pionierul Brexit, Nigel Farage.

Relativ lipsiţi de şanse la alegerea de marţi sunt cei patru candidaţi din partea conservatorilor naţionalişti, ai populiştilor de dreapta, ai ecologiştilor şi ai stângii. Remarcabilă este doar candidatura britanicei Jean Lambert, ecologistă din Marea Britanie. Ea candidează, deşi ţara ei părăseşte UE. Astfel, verzii au anunţat că vor să lanseze un semnal împotriva Brexit. Dar alţi parlamentari consideră candidatura ei un teatru absurd.

Alegerea va fi câştigată de candidata sau candidatul care reuşeşte să întrunească majoritatea absolută. Iar în al patrulea tur va fi suficientă majoritatea simplă. Dacă în turul patru va exista egalitate de voturi, fotoliul de preşedinte va fi ocupat, potrivit regulamentului intern, de candidatul mai în vârstă. După fiecare tur se pot schimba candidaţii. Aşa că orice rezultat este posibil.

Autor: Bernd Riegert / ia