Actori şi alianţe în criza din Irak

ISIS

Organizaţia "Statul Islamic în Irak şi Siria" (ISIS) luptă pentru un stat religios sunit în zona arabă. Cel de-al doilea nume SIIL (Statul Islamic în Irak şi Levant) subliniează scopul clar, acela de a fonda un mare stat sunit între Marea Mediterană şi Eufrat. În acest moment, ISIS renunţă la cucerirea de teritorii în Irak şi vizează ocuparea Bagdadului. Gruparea radicală islamistă provine din braţul "Al Quaida din Irak", condus de Abu Bakr al-Bagdadi, care s-a opus invaziei americane în Irak. În plus, extremiştii luptă de ani buni împotriva şiiţilor. În anul 2012, Al-Bagdadi s-a implicat în războiul civil din Siria, unde a pus bazele Frontului islamist Al-Nusra. În 2013, cele două grupări provenite din organizaţia teroristă Al Quaida, s-au înfruntat reciproc. În timp ce în Siria, Frontul Al-Nusra continuă lupta sub deviza Al Quaida, ISIS acţionează în nume propriu în Siria şi în Irak. ISIS este finanţată din donaţii provenite în principal din Qatar şi Arabia Saudită. Conflictele dintre guvernul irakian al-Maliki, dominat de şiiţi, şi partidele sunite justifică practic simpatia tot mai mare de care se bucură ISIS.

Suniţii

Peste o treime din populaţia irakiană este formată din arabi suniţi, care locuiesc majoritar în nordul şi vestul ţării. Până la înlăturarea dictatorului Saddam Hussein, în anul 2003, minoritatea arabă sunită domina Irakul. Şiiţii şi kurzii au fost violent oprimaţi. La finalul războiului din Irak s-au organizat primele alegeri libere, dar nu s-a ajuns la nici o împăcare între suniţi, şiiţi şi kurzi. Premierul Nuri al-Maliki guvernează în mod autoritar şi este acuzăt că exclude participarea suniţilor la deciziile importante. Prin urmare, membrii ISIS sunt sprijiniţi de diverse grupări sunite şi de luptători de gherilă, printre ei se numără şi Jaysh al-Muhammad, Ansar al-Sunnah precum şi armata Naqshbandi, braţul armat al partidului interzis Baath.

Şiiţi

Cu o reprezentare de circa 60 la sută, şiiţi reprezintă majoritatea populaţiei irakiene. Ei locuiesc cu preponderenţă în centrul ţării, şi în preajma localităţilor Nadjaf şi Kerbela, la sud de capitala Bagdad. Primele alegeri democrate organizate după război au fost câştigate de şiitul Nuri al-Maliki. El este susţinut de o alianţă şiită, situaţie care a dus la reizbucnirea luptelor pentru putere între şiiţi şi suniţi. Gruparea teroristă sunită ISIS îi consideră pe şiiţi drept "deviaţi" de la adevăratele învăţături islamice şi luptă împotriva lor în Irak . Cele mai importante miliţii ale şiiţilor sunt reprezentate de brigăzile Kataeb, Assaub şi cea a Imamului Al-Sadr, fiecare cu câte 2.500 până la 3.000 de luptători, dotaţi cu armament de ultimă generaţie. Acestora li se adaugă zeci de mii de voluntari cu puţină experienţă de luptă. Marele Ayatolah Ali al-Sistani i-a chemat pe şiiţi la lupta armată pentru a-şi apăra locurile sfinte.

Kurzii

17 la sută din populaţia Irakului este formată din kurzi. Adepţi ai islamului sunit, aceştia trăiesc în zona autonomă din nordul Irakului. Kurzii încearcă să nu se implice în conflictul actual dintre luptătorii suniţi din gruparea teroristă ISIS şi şiiţi conduşi de premierul al-Maliki. Ei deţin totuşi o armată proprie (Peshmerga), formată din circa 100.000 de combatanţi. Imediat după declanşarea ofensivei ISIS, parte din luptătorii kurzi au preluat controlul asupra zonei Kirkuk, devenind peste noapte eroi. Premierul Nuri al-Maliki nu a integrat niciodată luptătorii din Peshmerga în armata naţională irakiană, dar le-a cerut acum ajutorul. Pentru Statele Unite ale Americii, Europa şi Israel, kurzii sunt parteneri de încredere în contextul crizei actuale şi ar putea profita de pe urma acestei situaţii.

Armata irakiană

Dotată cu armament relativ modern, armata este împărţită în 14 divizii şi numără 270.000 de militari. Au fost antrenaţi ani la rând de către soldaţii americani.Unităţile au fost formate majoritar din suniţi şi kurzi, care nu intenţionau să îşi rişte viaţa pentru guvernul şiit condus de Nuri al-Maliki. Soldaţii şiiţi staţionaţi în nordul ţări sunt prea puţin motivaţi să lupte pentru oraşe precum Mosul şi Tikrit, locuite majoritar de suniţi.

Actori regionali şi internaţionali

Iranul se declară apărătorul regional al şiiţilor. Prin urmare, Teheranul sprjină guvernul irakian în lupta împotriva organizaţiei fundamentaliste sunite ISIS. Diplomaţii occidentali sunt convinşi că membri ai gărzilor revoluţionare iraniene se află deja în Irak. .

Arabia-Saudită, profund sunită, avertizează asupra unei eventuale implicări internaţioanle în actualul conflict din Irak. Atât saudiţii cât şi alte state din zona Golfului se tem de o puternică axă şiită din Irak, prin Iran şi Siria până la hezbolahul libanez.

SUA sprijină guvernul şiit condus de Nuri al-Maliki. După retragerea soldaţilor americani din Irak, în anul 2011, Washingtonul a livrat cantităţi mari de armament trupelor irakiene. Preşedintele Barack Obama a ordonat trimiterea de nave de război în zonă, dar şi deplasarea a până la 275 de soldaţi în regiunea de criză. Teama că militanţi islamişti ar putea prelua puterea în Irak a făcut posibilă reluarea discuţiilor dintre Washington şi Teheran.