Acțiuni de protest cu victime și distrugeri

Moartea unei bicicliste grav rănite într-un accident rutier, produs în urmă cu câteva zile la Berlin, a provocat o discuție pe marginea formelor de protest ale activiștilor de mediu din gruparea "Ultima generație". Conform pompierilor, o autospecială de descarcerare, care ar fi trebuit să elibereze biciclista prinsă sub un camion, nu a putut ajunge la locul accidentului din cauza unui ambuteiaj format în urma blocării străzilor de către activiștii de mediu ieșiți la protest.

"Ultima generație" își declină răspunderea

"Ultima generație" respinge acuzațiile și critică aspru relatările din presă. "Nu ne-am așteptat ca un întreg sistem media să se întoarcă împotriva noastră", menționează gruparea într-o declarație publicată pe internet. Activiștii de mediu se văd expuși unui "val de acuzații, neadevăruri și discursuri instigatoare la ură".

Conform grupării, accidentul s-ar fi petrecut la câțiva kilometri depărtare de locul în care se desfășura protestul. În plus, Poliția ar fi fost informată cu privire la organizarea acțiunii și ar fi fost solicitată să devieze circulația mașinilor de intervenție. O bandă de urgență ar fi fost, de asemenea, lăsată liberă - menționează gruparea.  

"Atâta timp cât cele mai înalte organe politice ale noastre încalcă Legea Fundamentală declarând că ne distrug traiul, vom opune rezistență pașnică", a explicat activistul de mediu Henning Jeschke.  

Proteste cu ecouri în presă

În ultimele săptămâni, activiști de mediu au organizat acțiuni de protest nu doar pe stradă ci și în muzeele europene. Picturi celebre au fost atacate cu piure de cartofi, supă de tomate sau culoare roșie. Ca urmare, Asociația germană pentru istoria artei a lansat un apel la protejarea lucrărilor de artă "din obligație față de generațiile viitoare" pentru care acestea trebuie păstrate.

Pe 23 octombrie, la muzeul Barberini din Potsdam, activiști de mediu au aruncat cu piure de cartofi pe celebra lucrare "Căpițe de fân" semnată Claude Monet. Cu zece zile înainte, două activiste din mișcarea "Just Stop Oil" au împroșcat cu supă de tomate capodopera lui Van Gogh "Floarea-soarelui", prezentată la National Gallery din Londra. Atacuri au mai avut loc în Muzeul de istorie naturală din Berlin, dar și la Haga. Expusă la Louvre, celebra Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci a fost mânjită cu tort. Cel mai recent atac asupra unei opere de artă a fost comis la Roma pe 4 noiembrie. La Palazzo Bonaparte o altă lucrare semnată Van Gogh, "Semănătorul", a fost stropită cu supă de mazăre.

De ce operele de artă au devenit ținte?

Tânăra generație, din care fac parte și mulți activiști, a crescut cu rețelele de socializare și este conștientă de impactul imaginilor, afirmă Kerstin Thomas, profesoară de istoria artei la Universitatea din Stuttgart, referindu-se la acțiunile activiștilor de mediu. "Dar nu le putem aproba mijloacele. Arta este luată prizonieră pentru o cauză cu care nu are nicio legătură."  Capodoperele atacate nu poartă răspunderea pentru criza climatică. 

Lucrările de artă au mai fost ținta atacurilor și în trecut, de exemplu în timpul iconoclasmului protestant din Europa secolului al 16-lea, când evanghelicii au îndepărtat din biserici sau chiar au distrus artă religioasă, convinși fiind că aceasta ar dăuna credinței creștine.   

Iconoclasm de tip nou

"Și monumentele sunt din ce în ce mai des ținta iconoclasmului", spune Kerstin Thomas. O demonstrează cele mai recente atacuri asupra statuilor sovietice din țările baltice sau asupra statuilor profitorilor colonialismului în Marea Britanie.

Protestele în muzee sunt însă de altă natură, adaugă Thomas. Sensul monumentelor și al statuilor este să sugereze putere, şi protestele sunt îndreptate tocmai împotriva acestei puteri. Împotriva colonialismului – fiindcă statuia glorifică un negustor de sclavi – sau împotriva Uniunii Sovietice care a stăpânit în Lituania, care a vrut şi vrea să-și apere independența.    

Dacă piere planeta nu mai avem nevoie de artă

Dar "tablourile nu întruchipează puterea, nu sunt răspunzătoare de criza climatică", spune Kerstin Thomas. Pictura lui Monet sau cea semnată Van Gogh nu sunt expresia puterii marilor concerne energetice.

Argumentul activiștilor de mediu este că nu mai avem nevoie de artă dacă planeta piere. În plus, nu picturile ar fi fost deteriorate ci numai geamul protector și ramele. Un argument inacceptabil, în opinia specialiștilor în conservarea artei. "Și o ramă sau un piedestal țin de capodoperă și de istoria acesteia", susține Kerstin Thomas.  Misiunea muzeelor, adaugă ea, este "să păstreze moștenirea culturală așa încât și generațiile viitoare să aibă parte de ea".

"Ar fi rău dacă asemenea acțiuni ar deveni o formă de protest legitimă", mai spune specialista în istoria artelor. Aceste proteste cu un puternic impact mediatic și-au găsit cel puțin un imitator: sub pretextul că ar fi vrut să demonstreze pentru mai multă democrație, în Vechea Galerie Națională din Berlin o femeie a stropit cu sânge artificial pictura "Clovnul" a lui Henri de Tolouse-Lautrec

Măsuri de securitate sporite

Pentru a împiedica atacurile asupra operelor de artă, numeroase muzee din Europa și-au sporit măsurile de securitate. Muzeele din Berlin pot fi vizitate doar după predarea la garderobă sau depozitarea în dulăpioare închise a genților și a jachetelor. Galeria Națională de la Londra, British Museum sau Louvre au introdus, de asemenea, măsuri de securitate suplimentare.