A treia săptămână de război

Deşi Hamas a acceptat într-un târziu, duminică, un armistiţiu scurt, de 24 de ore, pe care anterior îl refuzase în repetate rânduri, Ţara Sfântă e încă departe de orice aranjament capabil să-i garanteze pacea pe termen lung.

Anterior, în cea de-a 19-a zi de conflict, în ciuda unei încetări a focului pe o durată de 12 ore, acceptată de Israel sâmbătă seara, din raţiuni umanitare, organizaţia islamistă Hamas îşi continuase neabătut tirul de rachete asupra centrelor populate ale statului evreu.

Tot sâmbătă, mulţi palestinieni din Gaza se folosiseră de scurtul interval în care armele tăcuseră, spre a se aproviziona cu alimente şi alte bunuri de strictă necesitate ori spre a-i evacua pe morţi şi răniţi.

Dar în Israel sirenele n-au amuţit. Unele din rachetele lansate din Gaza de către extremiştii palestinieni întru izolarea statului evreu s-au îndreptat spre aeroportul israelian Ben Gurion, fără a fi în stare să-l atingă ori să-l pună în pericol. Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al piloţilor germani a criticat decizia societăţilor aeriene germane de a-şi relua zborurile către Tel Aviv, zboruri pe care le-a cotat ca fiind prea riscante. Alte rachete s-au prăbuşit pe tern viran, multe au fost interceptate de excelentul sistem israelian anti-rachetă, numit Iron Dome/Cupola de Fier, dar una a trecut de acest scut, ucigându-l duminică pe un militar israelian.

E vorba de a 43-a victimă din rândurile armatei statului evreu, conflictul soldându-se, până în prezent, şi cu moartea a trei civili. De celalaltă parte au fost omorâţi sute de terorişti. În cursul actualului război şi-au pierdut viaţa în total peste 1000 de palestinieni, în majoritate civili. De nu puţini dintre ei s-a abuzat, gruparea teroristă palestiniană care controlează Fâşia Gaza folosind populaţia proprie ca rezervor de scuturi umane.

Posibil mega-atentat

Hamas, care înainte de a propune ca armele să tacă 24 de ore declarase că nu va accepta încetarea focului, timp de 12 ore, asumată de israelieni, şi-a depozitat mare parte din rachete, rampe de lansare şi alte arsenale în spitale, şcoli şi moschei, în proximitatea acestora şi în cartierele dens populate.

Concomitent, filiala palestiniană a Frăţiei Musulmane a folosit bună parte din betonul importat în Gaza nu spre a dura locuinţe pentru locuitorii din fâşie, ci spre a construi un vast sistem de reţele de tuneluri subterane. Armata israeliană a reuşit să detecteze peste 30 de astfel de construcţii subterane, utilizate nu doar pentru importul de arme şi rachete, ci şi pentru săvârşirea de atentate teroriste.

Conform informaţiilor furnizate de serviciile secrete israeliene şi confirmate duminică de ministrul de resort, Juval Steinitz, Hamas proiectase comiterea unui atentat devastator în septembrie, în timpul sărbătorii noului an evreiesc, Roş Haşana.

Atentatorii ar fi urmat să se folosească în acea zi de sărbătoare evreiască de o serie întreagă de tuneluri care se sfârşesc în Israel spre a pătrunde simultan pe teritoriul statului evreu şi a ucide în diverse localităţi din apropierea frontierei cât mai mulţi israelieni.

Aceste declaraţii vizând proiectatul mega-atentat se bazează, potrivit aceleiaşi surse, pe mărturiile unor militanţi ai Hamas arestaţi în cursul actualei operaţiuni militare.

Naivităţi occidentale

Dacă aceste informaţii, privind un modus operandi tipic pentru reţeaua teroristă islamistă Al-Qaida, se vor confirma din surse independente, s-ar putea să se trezească în fine mulţi occidentali naivi, care nu înţeleg că o pace sustenabilă presupune distrugerea durabilă a terorismului. Pe moment, prea mulţi continuă să se complacă într-o pernicioasă comoditate, confundând critici posibil legitime la adresa guvernului israelian cu refuzul de le recunoaşte evreilor dreptul legitim la un stat propriu şi, totodată, la autoapărare.

Reprezentanţii "naivilor" din vest insistă între altele, iraţional, să disocieze gruparea Hamas de ISIS ori de gruparea fondată de Osama Bin Laden, când la mijloc e, în mod evident, aceiaşi ură contra democraţiei liberale de tip apusean şi acelaşi fundamentalism, extremism şi terorism sunit împotriva tuturor celorlalte religii şi confesiuni, fie că e vorba de evrei, creştini, musulmani şiiţi ori alţi credincioşi.

Problema o reprezintă în special stânga occidentală. O parte a ei s-a unit cu extrema dreaptă şi cu islamiştii, cotizând la actuala explozie de antisemitism care mutilează faţa Europei. Altă parte se străduieşte să relativizeze şi să minimalizeze dimensiunile, în fapt neaşteptat de ample, precum şi calitatea fără precedent a ieşirilor de ură viscerală contra evreilor.

În ediţia sa de sâmbătă, ziarul conservator german Frankfurter Allgemeine Zeitung abordează unele din motivele acestei stranii inadecvări a stângii, care, teoretic, ar trebui să fie antirasistă şi anti-antisemită. Dar care, practic, este la polul opus.

Adevărata faţă a stângii antisemite

Fapt e că edulcorarea în presă a mizeriei şi încercarea de escamotare sub covor a obscenităţilor antievreieşti scandate la manifestaţiile pro-palestiniene din Germania, Franţa şi alte țări vest-europene au, după cum relevă ziarul din Frankfurt, metodă. E vorba, în speţă, de o „metodă ideologică”. Se „relativizează şi se contextualizează făptaşii” (de acte, declaraţii, lozinci sau orori antisemite) într-atât, „încât ajung să devină invizibili, pentru ca nu cumva să se poată incrimina vreo xenofobie”. Sau, mai precis, vreo islamofobie.

Or, după cum relevă comentatorul din Frankfurt, care înfierează fără echivoc orice tentativă de împăciuitorism (fiindcă „antisemitismul nu poate fi integrat”), ura antievreiască "se desprinde mai nou, potrivit tuturor percepţiilor actuale, din capetele musulmanilor turci şi arabi imigraţi". Or, „nu eşti nici rasist şi nici islamofob dacă atragi atenţia asupra rădăcinilor religioase" ale acestui nou tip de antisemitism.

Şi ziarul berlinez Die Welt lansează, sub semnătura unui om politic creştin-democrat, un apel contra oricărui „rabat făcut rasismului”, antisemitismului, teoriilor misogine şi homofobiei, în numele înţelegerii manifestate faţă de minoritatea musulmană, în detrimentul altor minorităţi şi grupuri. De pildă în detrimentul evreilor sau al femeilor închise îndărătul niqabului, recluse în case şi ucise din aşa-zise "raţiuni de onoare", de către soţi ori taţi geloşi, înapoiaţi şi întunericiţi.

Ceea ce prea puţini observatori scot în evidenţă, în context, este că unii dintre ideologii stângii antisemite nu dau, în fapt, dovadă de vreo ingenuitate.

Nu e nimic naiv, pur sau antirasist în a respinge dreptul la existenţă al statului evreu. În a trece sub tăcere faptul că rachetele Hamas se îndreaptă explicit împotriva populaţiei civile a statului evreu, în vreme ce Israelul deploră moartea oricărui civil răpus în conflict.

În fine, invocarea de către noii antisemiţi de stânga a drepturilor arabilor, musulmanilor, palestinienilor, prin intermediul unor voci antisioniste de la extrema ultrareligioasă şi fundamentalistă a iudaismului, utilizate ca străveziu alibi, nu constituie decât una din multipele dezinformări şi diversiuni dragi extremei stângi contemporane.