30 de ani de la vizita istorică a preşedintelui Egiptului Anwar el Sadat la Ierusalim

Pe 9 noiembrie 1977 Sala Parlamentului Egiptean a fost ocupată pînă la ultimul loc, atunci cînd preşedintele Anwar el Sadat a început să vorbească. Deputaţi, politicieni, diplomaţi şi reprezentanţi ai lumii arabe printre ei şi liderul OEP, Yasser Arafat s-au aşteptat la un discurs protocolar obişnuit, dar nu mică le-a fost mirarea cînd Sadat a anuţat că doreşte să se implice în procesul de instaurare a păcii în regiune, afirmînd textual că „va merge pînă la capătul lumii pentru a atinge acest scop”. Această intenţie a avut efectul unei bombe, nu doar la Kairo, ci şi la Ierusalim, unde de cîteva luni se afla la con ducere Menachem Begin, cel care milita petru ideea unui „Israel Mare”. Nimeni nu a crezut că preşedintele Egiptului va iniţia procesul de conciliere în Orientul Apropiat. Zece zile mai tîrziu însă avionul lui Anwar El Sadat ateriza pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv.

Prima vizită a unui şef de stat arab în Israel

Vizita a fost prevăzută pentru 36 de ore şi în centrul ei s-a aflat discursul pe care l-a ţinut a doua zi în Knesset, preşedintele Egiptului. În suntetul fanfarelor preşedintele Anwar el Sadat a luat loc pe podium pentru ca puţin mai tîrziu să ţină istoricul discurs . Iniţiativa nu este în nici un caz unilaterală, a precizat Sadat, ci este începutul unei reglementări de pace a tot cuprinzătoare. El a precizat că „retragerea completă din ţinuturile arabe ocupate în 1967 este de la sine înţeles şi nu se va afla în dezbatere. Nu se cere absolut nimănui vreo favoare, dar convorbirile asupra instaurării unei păci durabile şi corecte nu pot avea rost atîta timp cît teritoriile arabe sunt ocupate.

Fără război, fără violenţă, fără atacuri

Cu toate că nu se gîndise la acest aspect, Menahem Begin a declarat că a învăţat din discursul preşedintelui egiptean „că războiul poate fi evitat, dar nu şi pacea”.

Ulterior Begin a adăugat euforic, ceea ce s-a petrecut peste un an şi jumătate prin semnarea Acordului de pace de la Camp David, că un important acord a fost atins şi anume: „nici un alt război, nici alte vărsări de sînge, nici un fel de alte atacuri”.

Egiptul şi Israelul au negociat cu toată fermitatea asupra retrocedării Peninsulei Sinai şi asupra unui statut de autonomie pentru palestnieni. Aceştia însă au refuzat oferta şi lumea arabă a respins înţelegerile de la Camp David. Egiptul a fost izolat. La revenirea de la Ieruslim la Kairo, poporul l-a primit cu entuziasm pe preşedintele Anwar el Sadt, dar cu timpul atmosfera avea să se schimbe iar la 6 octombrie 1981 preşedintele Egiptului avea să fie asasinat de extremişti islamişti.