25 de ani de la retragerea armatei ruse din Polonia

Ziua de 17 septembrie 1993 avea să fie unul din momentele de vârf ale preşedinţiei lui Lech Wałęsa. Retragerea soldaţilor ruşi, staţionaţi din 1945 pe teritoriul Poloniei, un simbolul al dictaturii comuniste, lua sfârşit. Cu o zi în urmă părăsiseră cartierul general din Legnica ultimii ofiţeri ruşi, iar comandantul lor, generalul Leonid Kovaliov, a raportat, în mod festiv, şefului de stat de la Varşovia încheierea operaţiunilor de retragere. 

Sfârşitul ocupaţiei sovietice

Ziua a fost încărcată de simbol: cu exact 54 de ani în urmă, pe 17 septembrie 1939, aşadar la scurt timp după atacarea Poloniei de către trupele naziste germane, s-a produs invazia Armatei Roşii în teritoriile de răsărit ale Poloniei, URSS devenind alături de Germania a doua forţă de ocupaţie din ţară. Lech Wałęsa a calificat acea zi drept una "dureroasă şi fatală". 

"Astăzi se încheie un capitol din istoria noastră comună. E un act de justiţie istorică. Pe teritoriul statului polonez nu mai există trupe străine" a mai declarat Wałęsa. 

Polonia, sub control sovietic

Trupele sovietice se aflau staţionate în Polonia de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când ţara, alături de alte state est-europene, a devenit parte a zonei de influenţă sovietică pe continent. Trupele sovietice staţionate în Polonia numărau, în iunie 1945, 300.000 de militari. Sarcina lor era de a asigura controlul asupra Poloniei prin guvernul comunist provizoriu. Ofiţerii sovietici au ocupat poziţii cheie în Ministerul Apărării de la Varşovia şi funcţii de conducere în armata poloneză.  

Abia în 1956 a fost încheiat un tratat formal între cele două state, care prevedea staţionarea unui număr de cel mult 66.000 de militari sovietici pe teritorul polonez. Prezenţa militară a URSS în Polonia şi alte state din răsăritul Europei avea, înainte de toate, o importanţă politică, marcând strict divizarea Europei de-a lungul Cortinei de Fier. 

Reorientarea politică a Kremlinului 

După căderea comunismului, în 1989, Moscova a început să reducă, treptat, numărul militarilor staţionaţi în Polonia. Potrivit istoricului Andrzej Friszke, de la Academia de Ştiinţe din Polonia, puciul din august 1991, pus la cale între alţii de Ghenadi Ianaiev, şi lupta pentru putere din interiorul Kremlinului, care a urmat, au accelerat procesul de retragere a armatei ruse. Acordul bilateral dintre Moscova şi Varşovia a fost semnat în octombrie 1991. 

Urmele prezenţei militare sovietice

Între 1991 şi 1993, 56.000 de soldaţi ruşi, 7.500 de angajaţi civili şi 40.000 de membri de familie ai acestora au părăsit Polonia. 600 de tancuri, 200 de avioane de luptă, 90.000 de tone de muniţie şi rachete tactice pentru arme nucleare au luat drumul Rusiei. Armata sovietică avusese la dispoziţie 70.000 de hectare, în bună parte în teritoriile vestice ale Poloniei, ceea ce a avut consecinţe dăunătoare asupra mediului. Varşovia a emis Moscovei pretenţii de despăgubire pentru daunele ecologice produse în aceste zone, solicitări rămase însă neonorate.  

De prezenţa masivă a trupelor sovietice amintesc şi astăzi numeroasele cimitire şi monumente ruseşti. Multe dintre aceste monumente au fost desfiinţate însă în ultima vreme, deoarece pentru guvernul PiS şi mulţi cetăţeni polonezi prezenţa militară sovietică a echivalat cu o ocupaţie a ţării. 

Un banchet pentru Boris Elţîn

Retragerea militară rusă a modificat situaţia geopolitică a Poloniei, deschizând calea spre noi alianţe cu Europa de Vest. În ultima fază a retragerii armatei ruse, preşedintele de atunci de la Moscova, Boris Elţîn, a vizitat Varşovia. Omologul său polonez Lech Wałęsa a folosit prilejul pentru a-i vorbi oaspetelui de la Kremlin despre viziuniunile sale, între care aceea ca Polonia să devină membră a alianţei NATO. Discuţiile au fost purtate în timpul unui mare banchet organizat în orele serii, rezultatul acestora de a doua zi fiind surprinzător. Într-un comunicat, Elţîn manifesta înţelegere pentru dorinţa Varşoviei de a adera la NATO. Şi mai uimiţi au fost apropiaţii preşedintelui rus, care, după întoarcerea sa acasă, l-au determinat să revoce în scris declaraţia făcută. 

Aderarea la NATO, posibilă doar după retragerea armatei ruse

Totuşi, „Elţîn a ajutat Polonia pe calea aderării la NATO", apreciază istoricul Andrzej Friszke. Declaraţia iniţială a preşedintelui rus a încurajat Polonia şi alte state din estul Europei să viseze la apartenenţa la NATO. Bineînţeles că acest ambiţios obiectiv n-ar fi putut fi atins atâta vreme cât unităţile ruseşti se mai aflau pe teritoriul Poloniei, pentru că aşa Moscova putea exercita încă presiuni.