2018 - Anul deciziilor Brexit

Faza I: Început de ianuarie - final de martie, o fază de tranziţie

La Bruxelles: Mai bine de două luni sunt prevăzute pentru a bate în cuie condiţiile perioadei de tranziţie, care a fost dorită de guvernul de la Londra. Oferta UE este următoarea: continuarea statu quo-ului până la finele anului 2020, până dincolo de data-limită pentru Brexit.

În această perioadă, Marea Britanie ar avea toate obligaţiile ce revin unui membru al UE, ar trebui să-şi plătească în continuare contribuţia la bugetul Uniunii, ar trebui să garanteze dreptul la liberă circulaţie a forţei de muncă şi ar rămâne membră a pieţei comune europene. Londra ar pierde însă dreptul de vot în cadrul instituţiilor UE şi ar avea deci un statut comparabil cu Norvegia. O concesie ar face Bruxelles-ul în cazul unor noi acorduri comerciale, în sensul că britanicii ar avea permisiunea să negocieze în perioada de tranziţie, să încheie astfel de acorduri, dar nu ar avea dreptul să le şi aplice.

Concomitent, Comisia UE va organiza o serie de seminarii pentru statele sale membre. Ţările vor fi invitate să-şi prezinte relaţiile economice cu Regatul Unit şi să-şi formuleze preferinţele privind viitoarele relaţii cu Londra. Din punerea laolaltă a acestor interese separate urmează a fi formulat un mandat de purtare a tratativelor pentru negociatorul-şef al UE în chestiunea Brexit, Michel Barnier. În context, principiile fundamentale şi acordurile UE trebuie respectate.

La Londra: Primele dezbateri în cabinetul britanic privind viitorul ţării după Brexit au avut deja loc cu puţin timp înaintea Crăciunului. În continuare există două tabere care sunt, cu nuanţe, ireconciliabile. Adepţii Brexit vor ieşirea din piaţa comună şi din uniunea vamală precum şi abandonarea printr-un pas decisiv a legislaţiei UE. Ei visează la o "Mare Britanie liberă" care să poată să încheie acorduri comerciale cu oricine la nivel mondial şi care să fie pentru UE un competitor. Din această tabără fac parte Boris Johnson, Liam Fox, Jacob Rees-Mogg şi alţii.

Din tabăra adversă fac parte Philipp Hammond, Amber Rudd şi susţinătorii lor. Ei îşi doresc un Brexit cât mai edulcorat deoarece se tem că economia britanică s-ar putea prăbuşi altminteri. Hammond şi căuzaşii săi vor să păstreze cât mai mult din reglementările UE pentru a-şi garanta accesul la cea mai importantă piaţă de export a ţării. Aceştia sprijină Brexit-ul numai din raţiuni ce ţin de disciplina de partid.

Premiera Theresa May a anunţat la începutul anului că va susţine un nou discurs în care va schiţa dorinţele fundamentale ale britanicilor. În principiu, ea şi ministrul ei pentru Brexit, David Davies, vor o soluţie care să le garanteze în continuare britanicilor multe din drepturi dar care să-i elibereze de obligaţiile faţă de UE.

22-23 martie 2018: Summit UE la Bruxelles

Aici urmează a fi decisă faza de tranziţie, să fie bătută în cuie din punct de vedere juridic înţelegerea de despărţire şi să fie acordat lui Michel Barnier mandatul de negociere privind viitoarele relaţii cu Marea Britanie.

Nu este clar dacă guvernul britanic va reuşi până atunci să adopte o poziţie realistă. De asemenea nu este clar dacă statele membre ale UE vor rămâne în continuare la fel de unitare ca până acum. Este posibil să apară unele conflicte de interese.

Faza a II-a: Aprilie - sfârşit de octombrie 2018

La Bruxelles: Scopul este încheierea unui acord-cadru privind viitoarele relaţii UE-UK. Pentru a atinge acest obiectiv în termen de şase luni, guvernul britanic ar trebui să accepte negocieri mult mai intensive şi mai frecvente decât până acum. Fiindcă o astfel de declaraţie de principii trebuie să definească deja baza comună a negocierilor comerciale viitoare, începând cu 2019.

Este vorba de garantarea unor condiţii-cadru comparabile şi a unei concurenţe oneste, după cum au declarat şefii de stat şi de guvern europeni. Din punctul lor de vedere, cu cât menţine partea britanică mai multe din reglementările europene în vigoare, cu atât va primi un acces mai amplu pe piaţa internă europeană. Dar Bruxelles-ul a avertizat deja că nu va tolera doar menţinerea reglementărilor care convin unor sectoasre critice ale economiei britanice. După Brexit, situaţia Regatului Unit va fi mai dificilă decât înainte, a avertizat cancelara germană în exerciţiul funcţiunii, Angela Merkel.

Până acum, Barnier descrie oferta UE în felul următor: un acord "Canada plus", adică un acord comercial simplu cu largă scutire vamală pentru mărfuri dar fără acces pe piaţă pentru prestările de servicii.

La Londra: Multe depind de rămânerea sau nu a Theresei May în fruntea cabinetului. În prezent, majoritatea conservatorilor îşi doresc menţinerea ei în funcţie fiindcă reuşeşte să echilibreze cele două curente în materie de Brexit. Dar situaţia politică se poate schimba la Londra oricând.

Până acum guvernul May a declarat că îşi doreşte un acord "Canada plus, plus, plus, plus". Adică acces pe piaţă pentru mărfuri şi servicii, inclusiv piaţa financiară. Britanicii vor să elaboreze reguli proprii, care să fie apoi recunoscute de UE ca având aceeaşi valoare ca şi normele europene. Aceasta se potriveşte cu ceea ce a declarat Boris Jonson cândva, anume că britanicii vor putea să şi deţină în întregime dar şi să consume tortul european. La Bruxelles, această variantă este categoric respinsă. Rămâne de văzut dacă se va putea identifica o soluţie de compromis.

Reuniunea UE la vârf din 18-19 octombrie 2018

La acea dată ar trebui ca înţelegerea-cadru privind viitoarele relaţii UK-UE să fie elaborată şi adoptată. Fiindcă statele membre ale UE vor avea nevoie apoi, în principiu, de câteva luni pentru a lăsa parlamentele naţionale să studieze şi valideze noul acord comercial. Scepticii sunt însă de părere că acest termen nu va putea fi respectat. De aceea, este posibil ca procedura să se prelungească până la următorul summir european, programat pentru 13-14 decembrie 2018.

Chestiuni indecise

Până acum ideologia a fost cel mai puternic resort al Brexit. Dar strategia britanică de negociere către finalul anului viitor ar putea fi influenţată şi de factori economici. De pe acum, unii cercetători sunt de părere că Brexitul a costat Marea Britanie în 2017 un procent din creşterea economică. Concomitent, inflaţia a crescut la trei la sută, preponderent din cauza deprecierii monedei britanice.

Dacă înţelegerea privind faza de tranziţie nu va putea fi perfectată până în martie anul viitor, întreprinderile vor începe probabil să-şi pună în practică planurile Brexit de avarie. Unele bănci au început deja să înfiinţeze sucursale pe continent. Şi pentru companiile farmaceutice şi altele care au nevoie pentru produsele lor de aprobări UE timpul ar putea deveni foarte scurt. Dacă poziţia guvernului britanic nu va fi convingătoare pentru companii până în vara lui 2019 ar putea debuta un exod al companiilor din UK.

Totodată, nu este dat ca sigur că guvernul britanic va reuşi să cadă de acord până în toamna anului viitor asupra unui acord-cadru cu UE privind Brexit. Ar putea exista şi alegeri anticipate cu final imprevizibil. În debutul lui 2018, aproape toate chestiunile importante privind Brexit sunt, din perspectiva Londrei, cu final deschis.

Barbara Wesel