20 de ani de la războiul de pe Nistru

Un grup de acoliţi ai regimului secesionist i-au împiedicat pe localnici să desfăşoare Marşul Păcii cu ocazia îmlinirii a 20 de ani de la izbucnirea conflictului armat de la Nistru din 1992. În momentul în care urma să înceapă manifestaţia de comemorare a victimelor războiului, mai mulţi miliţieni transnistreni şi autospeciale cu steaguri ale autoproclamatei republici transnistrene au blocat drumurile, iar pe parcursul întregii zile cazacii au făcut de gardă la crucea comemorativă unde urmau să fie depuse flori.

Şevciuk, la fel ca Smirnov

Asta după ce la ultima reuniune în formatul 5+2 (Chişinău şi Tiraspol, mediatorii OSCE, Rusia şi Ucraina şi observatorii UE şi SUA) care a avut loc săptămâna aceasta la Dublin, delegaţia moldovenească a rugat participanţii la negocieri să asigure „caracterul paşnic şi conciliator al evenimentelor de comemorare pe data de 2 martie”. Mai mult, partea moldovenească a insistat asupra desfăşurării în comun a acţiunilor de comemorare a victimelor războiului.

Noul şef al administraţiei separatiste de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, a declarat însă, că Tiraspolul şi Chişinăul nu vor organiza evenimente comune, deoarece, în opinia lui, „aceasta ar însemna provocarea unui nou conflict”. (...) „Chişinăul şi Tiraspolul au viziuni diferite în ceea ce priveşte războiul din 1992. Pentru noi ,conflictul a fost o apărare de agresiunea moldovenească, iar pentru Moldova a fost apărarea integrităţii teritoriului. Noi ne opunem comemorării comune”, a menţionat Şevciuk. „Ideea de a forma statul transnistrean, separat de Republica Moldova, a venit exclusiv din iniţiativa cetăţenilor noştri, care şi-au apărat dreptul de a se dezvolta liber şi independent. Este dorinţa poporului şi eu, în calitate de preşedinte al republicii moldoveneşti nistrene, sunt obligat s-o realizez”, a conchis noul lider transnistrean.

Greşeala Chişinăului: şi-a abandonat cetăţenii

Pe de altă parte, directorul de programe la Institutul de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, susţine că „relaţiile dintre cele două maluri ale Nistrului degradează nu pentru că s-ar fi adăugat duşmănie, dar pentru că oamenii s-au înstrăinat”. „Pentru cei care locuiesc în aşa-zisa Transnistrie regimul din stânga Nistrului este o realitate de peste 20 de ani, în situaţia când Chişinăul oficial şi-a ignorat cetăţenii din stânga Nistrului”, susţine expertul.

În ceea ce priveşte limba vorbită, Oazu Nantoi, consideră că moldovenii din stânga Nistrului sunt supuşi unui genocid etno-cultural şi unei politici de asimilare mai dure decât în perioada sovietică. „În situaţia când aici, în Basarabia, pas cu pas, poate firesc, poate stihinic, are loc înrădăcinarea limbii române, acolo, peste Nistru, domină totalmente limba rusă. Oamenii s-au conformat şi este inutil să credem că iată se va încălzi şi ei vor ieşi la Nistru cu flori şi îi vor cere lui Şevciuk, Lupu sau Filat să se facă podul de flori peste Nistru”, a declarat Oazu Nantoi.

Potrivit lui, viitorul raioanelor de est ale Republicii Moldova depinde exclusiv de calitatea guvernării de pe malul drept al Nistrului, de viabilitatea proiectului de statalitate a Republicii Moldova, de funcţionalitatea statului de drept Republica Moldova şi de eficacitatea democraţiei moldoveneşti.

Istoric

Războiul din 1992 mai este numit „război moldo-rus” din cauza sprijinului militar acordat forţelor separatiste de fosta armată a XIV rusă care era dislocată în regiune. În plus, Acordul de încetare a focului a fost semnat de preşedinţii Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse.

Pe data de 2 martie 1992, preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a autorizat o intervenţie militară împotriva forţelor rebele care atacaseră posturi de poliţie loiale Chişinăului de pe malul estic al Nistrului. Astfel, prin decizia Guvernului Republicii Moldova, ziua de 2 martie a fost declarată de către Parlament - Ziua Memoriei.

Iniţial, pe data de 2 septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat independenţa regiunii, iar doi ani mai târziu a început războiul. Efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din Dubăsari. În acea perioadă, Republica Moldova nu avea armată. Astfel, autorităţile de la Chişinău au ripostat cu trupe de poliţişti.

În conflict au fost implicaţi şi militari ruşi, aşa-numita Armată a XIV-a, cu un efectiv de peste 6000 de soldaţi. La 21 iulie 1992, a fost semnat acordul de încetare a focului între ex-preşedintele Moldovei, Mircea Snegur, şi preşdintele de atunci al Rusiei, Boris Elţin.

În timpul conflictului armat, cele mai grele lupte sau dat în localităţile Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa. Potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul conflictului au murit 286 de oameni, iar alţi 284 au rămas invalizi.

Deşi au trecut 20 de ani de la acele evenimente sângeroase, problema transnistreană nu a fost soluţionată nici până astăzi. Din 1991 până în 2011 lider al autoproclamatei republici transnistrene a fost Igor Smirnov, cetăţean al Federaţiei Ruse. După ce a pierdut sprijinul Moscovei din motive mafioto-economice, la scrutinul nerecunoscut de nimeni din 25 decembrie anul trecut, el a pierdut fotoliul în favoarea contracandidatului Evghenii Şevciuk.

În memoria celor căzuţi în acel război, astăzi, în municipiul Chişinău, dar şi în alte localităţi din ţară, sunt organizate mai multe manifestații.

Autor: Vitalie Călugăreanu
Redactor: Rodica Binder