1923: Hiperinflaţie în Germania. Şi astăzi?

Hiperinflaţia din Republica de la Weimar a fost una din cele mai grave crize economice din istoria Germaniei. A izbucnit în 1923, când economia germană suferea de pe urma efectelor Primului Război Mondial şi a despăgubirilor de război plătite Franţei în baza Tratatului de la Versailles. 

Cauzele hiperinflaţiei au fost multiple. Dar guvernul de la Weimar şi-a făcut atunci rău cu mâna sa, după cum a subliniat pentru DW economista Jutta Hoffritz. 

După ce tânăra republică germană a rămas în urmă cu plata reparaţiilor de război, puterile învingătoare au ocupat regiunea Ruhr, pentru a pune mâna pe cărbunele extras acolo. Populaţia s-a împotrivit pasiv, intrând în grevă şi sistând extracţia de cărbune. În reacţie, guvernul de la Berlin a dat drumul tiparniţei de bani, pentru a le plăti în continuare parţial salariile greviştilor "patrioţi". 

Patriotismul a provocat o criză economică devastatoare

Hoffritz explică: "Prin această măsură patriotică, guvernul a stimulat deprecierea propriei monede". Germanii au redus ei înşişi cea mai importantă producţie pe care o aveau, doar fiindcă nu voiau să permită francezilor să-şi ia oţel şi cărbune. Germanii au preferat să spună: "dacă e aşa, nu mai producem nimic", a explicat experta.  

Când Banca Centrală a început să tipărească bani pentru a-i plăti pe grevişti, preţurile au crescut. "Unde există inflaţie o politică monetară laxă se află prin apropiere", a adăugat Jutta Hoffritz. Şi dacă sunt bani mulţi în circulaţie dar resursele sunt puţine, valoarea banilor scade. În plus, Germania şi-a depreciat masiv moneda încă din timpul Primului Război Mondial, fiindcă a tipărit bani pentru a finanţa războiul. 

Hiperinflaţia a afectat devastator viaţa oamenilor din Germania. Preţurile au crescut razant, o pâine a ajuns rapid să coste câteva sute de milioane de mărci imperiale Reichsmark. În cartea sa, Hoffritz afirmă că celebra artistă germană Käthe Kollwitz a început în anul 1923 să depoziteze cartofi în camera pentru oaspeţi, pe care a subînchiriat-o. Chiriaşului îi rămânea liberă un soi de potecă, pentru a putea ajunge de la uşă la pat. 

Salvarea a fost reforma monetară 

În încercarea de a stăpâni situaţia, Banca Centrală Reichsbank a introdus pe piaţă tot mai multe bancnote. "Tiparniţa de bani avea în 1923 de trei ori mai mulţi angajaţi decât înainte de război, şi aproape toate tipografiile din Germania lucrau pentru Reichsbank, tipărind bani", a afirmat Hoffritz. "Aproape întreaga industrie prelucrătoare de hârtie tipărea bancnote noi", a precizat experta. 

Situaţia s-a calmat abia când a fost înlocuit preşedintele Băncii Centrale. Noul ei şef a ordonat o reformă monetară. Reichsbank a încetat să mai tipărească bani, şi a fost introdusă aşa-numita Roggenmark, o monedă alternativă, menită să recâştige încrederea  populaţiei, având acoperire parţială în terenuri agricole şi recoltă, după cum a precizat Hoffritz. Valoarea monedei alternative era acoperită printr-o anume suprafaţă agricolă şi cantitatea de secară recoltată de pe ea. 

Dar succesul acestei monede alternative s-a bazat pe o iluzie, spune Hoffritz. Niciun om nu a putut să se ducă cu Roggenmark la bancă, şi să primească în schimbul banilor pământ pentru agricultură. Dar fiindcă nimeni nu a încercat să facă asta, magia a ţinut. Valoarea Roggenmark, care a fost acceptată ca mijloc de plată, a rămas stabilă.

Cum arată inflaţia în prezent? 

Astăzi situaţia este diferită, subliniază Hoffritz în dialog cu DW. Desigur, există câteva asemănări. "Inflaţia crescută sau hiperinflaţia au adesea legătură cu vremuri de război", explică ea, referindu-se la războiul Rusiei împotriva Ucrainei. "Din fericire nu suntem implicaţi direct în acest război, dar suntem victime colaterale fiindcă aprovizionarea noastră cu gaze nu funcţionează." Acum 100 de ani lipseau cărbunii, iar în prezent lipseşte altă resursă importantă.

În plus, şi Banca Centrală Europeană practică de ani buni o politică monetară relaxată. Şi aceasta este o premisă pentru creşterea inflaţiei. 

"Dar aici se şi încheie paralelele", apreciază Hoffritz. "Noi vorbim astăzi despre o inflaţie ridicată, cea mai ridicată din întreaga mea viaţă, care a ajuns la 10 la sută. Este mult, dar în anul 1923 am avut hiperinflaţie. Şi asta înseamnă cu totul altceva."

În 1923 a fost hiperinflaţie -  iar astăzi? 

În prezent preţurile au crescut cu 10 la sută, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut. Aceasta înseamnă că în noiembrie 2022, preţurile au fost în medie cu 10 la sută mai mari decât în noiembrie 2021. Dar în cazul unei hiperinflaţii, preţurile cresc de la o lună la alta cu cel puţin 50 la sută. În cazul pâinii, aceasta ar fi trebuit să se scumpească în noiembrie cu 50 la sută, comparativ cu luna octombrie. Dacă în noiembrie pâinea costa încă 3 euro, acum ar trebui să coste 4,50 euro.