Încredere redusă pentru cei 35

Cei 35 de deputaţi din România sînt persoane pe care partidele politice le-au crezut potrivite pentru această misiune. Aşadar ele au fost alese nu de cetăţenii ţării, ci de conducerea partidelor în funcţie de criterii cu totul netransparente. Exemplul cel mai frapant îl oferă PNL care a desemnat persoane din afara partidului, fără o explicaţie evidentă. De ce de pildă a figurat pe primul loc Renate Weber, care nu a făcut politică de partid? Pentru că Renate Weber s-a remarcat în ochii conducerii PNL prin discreditarea reformei în Justiţie şi prin boicotarea luptei anticorupţie iniţiată de Monica Macovei. Ca reprezentant al “societăţii civile”, aşa zicînd, Renate Weber prezenta în ochii publicului neinformat credibilitatea de care Primul Ministru Călin Popescu Tăriceanu nu se mai bucura. Renate Weber a consiliat iarăşi partidul în lupta sa pentru a dobîndi controlul asupra serviciilor secrete, făcînd aşadar Guvernului servicii inestimabile care nu au nici o legătură cu tematica politicii europene.

Într-o situaţie puţin convingătoare se află şi Frunda György, ales pe listele UDMR, care, în calitatea sa de senator, a fost şi mai eficace în lupta sa pentru demantelarea sistemului judiciar pus în funcţiune de Monica Macovei. Alegătorii nu au avut însă încotro, întrucît au votat nişte liste blocate, fără să aibă măcar putinţa de a desemna anumite persoane de pe listă. Cei care hotărăsc cine îi reprezintă pe cetăţenii români la Strasbourg nu sînt cetăţenii înşişi, ci sînt cei cîţiva lideri de partid politic. În cea mai mare proporţie, cei care au fost validaţi astăzi ca reprezentanţi ai României sînt anonimi perfecţi, despre care cu greu s-ar putea spune că reprezintă pe cineva. Nu poţi reprezenta pe cineva care nu te cunoaşte şi nu te recunoaşte. Primele alegeri pentru Parlamentul European din istoria României s-au făcut fără prea mare respect pentru opiniile cetăţenilor ţării.

Mai sînt totuşi şi figuri binecunoscute în politica românească, dar aceasta nu e regula, ci este excepţia. De exemplu pe lista PSD s-a ales Adrian Severin. Militant de frunte al FSN odinioară, apoi ministru de Externe al Preşedintelui Emil Constantinescu, preşedinte al Adunării Parlamentare a OSCE şi în fine reprezentant al social-democraţilor în grupul socialiştilor europeni, Adrian Severin, este un om cu o identitate politică bine conturată şi cu o largă experienţă internaţională. Se mai află pe lista PSD şi oameni mai puţin cunoscuţi în ţară, dar care au avantajul unei întinse experienţe externe aşa cum este Victor Boştinaru. El a fost în trecut omul de legătură al PD cu socialiştii europeni şi apoi omul de legătură al PSD cu acelaşi grup politic.

PD a pus şi el în fruntea listei o persoană cu o puternică ancoră în politica internă aşa cum este Sorin Frunzăverde, dar în rest a desemnat oameni cvasi-necunoscuţi, al căror singur merit este că au mai fost odată la Strasbourg ca delegaţi după 1 ianuarie 2007. Modul acesta de a desemna candidaţi sugerează că partidele româneşti îşi imaginează că politica europeană este ceva cu totul diferit de politica internă.

O excepţie fericită este mai cu seamă PLD care a concurat cu Teodor Stolojan - politicianul cu cea mai largă credibilitate internă după preşedintele Traian Băsescu.

În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, este de menţionat Tökes László care a reuşit ca independent împotriva partidelor. El este o figură legendară a revoluţiei române din decembrie 1989, apoi o figură de prim rang a maghiarimii în toţi anii de după 1990. Tökes László îndeplineşte toate condiţiile pentru o bună reprezentare şi mă refer aici la notorietate, încredere şi autoritate morală. Aceste excepţii sînt un veritabil exemplu de respect pentru alegerile europene.